Ocupat

Am vrut să mai postez ceva zilele astea dar am fost ocupat. S-ar putea să-mi vină niște musafiri nepoftiți așa ca a trebuit sa fac curățenie. Am strâns toate prostiile care stăteau aiurea prin casă și le-am aranjat frumos. Am făcut și o poză să vadă toată lumea că n-am stat degeaba.

Testăm apele, vedem ce iese...

-Bă, gata, îmi fac blog!
-De ce?
-Nu știu, cred că m-am săturat să citesc tâmpeniile altora. De acum le scriu pe ale mele.
-Și ce o să scrii tu la tine pe blog?
-Păi nu știu. Mă gândeam sa încep lucruri care ma enervează, gen Decembrie 1989.
-Ce ai bă cu Revoluția?
-Dă-o-n pastele mă-sii, că din cauza ei nu am mai ajuns eu pionier. O bucurie aveam și eu în viață...
-E și tu acuma, parcă alte bucurii n-ai avut. 
-Da mă. De când mi-aduc aminte mi-am dorit să fiu pionier. A venit Revoluția și s-a ales prafu’. Apoi de abia așteptam să încep orele de traforaj la școală, da’ din cauza unui bou care s-a tăiat la mână a trebuit sa facem orele de lucru manual împreună cu fetele, la tricotat.  
-Hahaha, cum dracu mă? Ai învățat să tricotezi?
-Da bă. Dar mai nasol e că incă n-am uitat. Să dea dracu’ dacă mai știu vreo integrală din ultimii ani de liceu, in schimb dacă-mi dai două andrele produc un fular. Cred că-mi iese unu d-ăla trendy, de care poartă pustănimea minimalistă.
-Ce fraier...
-Beși mă, poate povestesc cum te-am prins, când erai mic, mâncând furnici de pe copac. Ia zii, mai știi ce gust aveau?
-Acrișoare.
-Da. Deci zi-mi ce nume să pun la blog.
-Terente.
-E prea ostentativ.
-Terențel.
-Mă gândeam la ceva gen cocolino.blogspot.com. Și-mi fac banner cu o pulă păroasă. Îmi plac contrastele.
-Da, merge.
-Căcat, e luat. E, lasă că văd eu...